Inocența copilăriei

Când mă gândesc că nu mai sunt un copil, nu îmi vine să cred cât de repede a trecut timpul; am impresia că poate dorința mea de a crește mare cât mai repede s-a împlinit , deși dacă stau bine și mă gândesc acum îmi doresc exact opusul. Gândindu-mă la trecerea ireversibilă a timpului realizez că nu am reușit să fac tot ce mi-am propus atunci când eram copil, însă sunt fericită că mi-am trăit frumoșii ani ai copilăriei așa cum am știut eu mai bine și m-am distrat jucându-mă cu cei mai dragi prieteni.
Îmi doresc să mai fiu acel ” pui de om ” pentru care cea mai mare problemă era dacă să joc rațele si vânatorii, pitulușu sau baba oarba. Amintirile sunt încă prezente în mintea mea care le percepe ca pe niște amintiri recente, atât de recente încât am impresia că timpul a zburat fără ca eu să îmi dau seama de importanța lui. Abia acum realizez că e cel mai frumos lucru să fii copil, să ai inocența și zâmbetul sincer al unui suflet care încă nu știe ce e viața și ce implică ea.
Uneori merg pe stradă și văd copii care uită de copilărie și încearcă să se comporte ca niște oameni mari. Deși timpul a trecut și copii s-au schimbat mult pe parcurs, un singur lucru a rămas neschimbat și acesta este sinceritatea cu care sunt obișnuiți și pe care nu sunt deranjați să o folosească , chiar dacă uneori nu își dau seama că pot rănii; însă când realizezi că e sinceritatea unui copil parcă nu te poți supăra , ba chiar din potrivă te face să zâmbești doar văzând chipul senin și lipsit de griji , cu ochii mari si sinceri ce te urmăresc și te învață încă o dată că viața oricât de grea ar părea , e frumoasă si merită traită cu zâmbetul pe buze.
De cele mai multe ori chiar noi, cei care ne credem mult mai inteligenți datorită vârstei ajungem să învățăm multe lucruri de la un copil care aparent nu știe nimic și nu înțelege problemele vieții. Mai exact , învățăm să spunem lucrurilor pe nume chiar dacă uneori credem că e mai bine să ocolim adevărul ,să zâmbim in orice moment oricât de trist și imposibil de trecut ni s-ar părea , să ne bucurăm de cele mai nesemnificative lucruri și întotdeauna să acceptăm o persoană în viața noastră fără să o judecăm si fără să o percepem după spusele celor din jur.
Chiar dacă copilăria a trecut mult prea repede , nu trebuie să uităm un lucru extrem de important și anume că întotdeauna vom avea în adâncul sufletului nostru împietrit de dezamăgiri și minciuni, un suflet de copil.