Doza de fluturi

Toți avem nevoie din când în când de o mică doză de fluturi. Poate că vă întrebați ce e de fapt această ” doză de fluturi ” ; ei bine o pot defini în nenumărate feluri , însă mă rezum la a spune doar că este un sentiment unic și inconfundabil, un sentiment pe care la un moment dat toți ajungem să îl cunoaștem cu sau fără voia noastră.
Cred că fiecare dintre noi am auzit măcar o dată expresia ” am fluturi în stomac ” . Îmi amintesc că atunci când eram mică deveneam confuză de câte ori auzeam această expresie care pe zi ce trece mi se pare că o aud tot mai des. Nu puteam înțelege cum e posibil ca un om să aibă fluturi în stomac, însă pe parcurs am înțeles că fiecare fluture e defapt un sentiment special pentru o persoană specială. Fiecare furnicătură din stomac își are corespondentul într-un simțământ pentru o persoană care poate fără să vrea și fără să știe trezește în interiorul nostru milioane de fluturi care se zbenguie haotic astfel creând o senzație ciudată și inexplicabilă .
Ador natura și de aceea de fiecare dată când am ocazia îmi place să petrec câteva momente privind toate minunățiile care mă înconjoară și care întodeauna mă încarcă cu o energie pozitivă și îmi șterge din minte toate gândurile rele și toate problemele care mă frământă fără încetare.
Într-o zi în care mi-am propus să stau câteva ore în natură doar eu cu gândurile mele și să mă bucur de fiecare gură de aer proaspăt , am observat trecând ușor în zbor, un fluturaș plăpând, viu colorat cu diferite modele pe care cred că nici cel mai bun pictor nu le-ar putea reproduce atât de perfect. Acesta s-a așezat chiar în fața mea pe o floare micuță, astfel făcându-mă spectator fără să vreau la grațioasele sale miscări executate cu cea mai mare grijă. L-am urmărit tăcută ca nu cumva să îl sperii pentru că îmi doream ca micuțul meu vizitator să nu mă părăsească atât de repede. După 4 minute, timp în care am privit firava faptură aproape fără să respir și-a făcut apariția o albină năzdrăvană care l-a speriat pe fluturaș în așa fel încât acesta a fost nevoit să plece fără să mai privească înapoi unde rămăsesem eu cu toate gândurile care îmi invadau mintea. Rămasă singură m-am pus pe spate și am început să privesc cerul care găzduia 2-3 nori rătăciți și fără să vreau am început să visez cu ochii deschiși, dar acest moment nu a durat mult pentru că m-am trezit brusc din starea de visare care mă cuprinsese când am realizat cât de puțin traiesc aceste fapturi micuțe.
Atunci mi-au venit în cap și alte gânduri , referitoare la celelalte fapturi care traiesc în stomacul nostru . Făcând o mică comparație am realizat ce diferență imensă se află între aceste două tipuri de fluturi. Fluturii normali ca cel pe care îl vazusem trăiesc atât de puțin spre deosebire de ceilalți care ne invadează stomacul în cele mai nepotrivite momente. Din păcate nu ne putem alege ziua sau ora în care să devenim gazdele acestor ” sentimente “, nu îi putem controla oricât de stăpâni am fi pe situație. Ei nu ascultă de nimeni altcineva decât de inimă. Se pare că singura care îi poate face să înceteze să se mai zbată este ea. Odată cu dispariția sentimentelor de iubire din suflet, dispar și fluturii din stomac unul câte unul până nu mai rămâne nimic.
Ca încheiere aș vrea să menționez că am înșirat aceste rânduri gândindu-mă la persoana care a scris pentru prima oară despre fluturi și anume Irina Binder. În timp ce scriam îmi aminteam diferite fragmente din minunatele cărți pe care le-a scris și pe care le-am citit aproape pe nerăsuflate. E o persoană la fel de specială ca și cărțile ei și de aceea o admir foarte mult și o apreciez pentru tot ceea ce face.