Stau pe spate, cu ochii ațintiți pe un punct invizibil aflat pe tavan, ascultând sunetul tot mai puternic al ploii , dar mintea îmi zboară prin alte locuri , mult mai diferite de cel în care mă aflu. Încerc să îmi alung gândurile ce nu îmi dau pace și închid ochii doar ca să mă concentrez asupra ploii ce îmi bate agitată în geamul care pare căe gata să se spargă din cauza vântului care nu contenește să bată astfel creând un haos în jur.
Oricât am încercat să mă eliberez de toate imaginiile care îmi traversau mintea neîncetat , nu am reușit pentru că au evadat și au început să prindă diferite forme , de la cele mai neclare pană la cele mai limpezi. Am realizat că defapt nu haosul de afară mă deranja , ci acela care se formase fără să îmi dau seama în capul meu; începeam să trec de la un gând la altul până când ajungeam din nou la cel inițial.
Cu cât încercam să scap mai mult de imaginile ciudate ce se derulau în mintea mea cu atât mai mult începeam ușor , ușor să visez; începeam să mă gândesc la oameni. Ce fel de oameni? Nu știu. Mă gândeam doar la oameni, la cât de diferiți sunt unii de alții, atât la aspectul fizic pe care toți îl putem vedea cât și la suflet.
Fiecare om are o percepție diferită când vine vorba de viață, de iubire , de fericire și nu numai. Doar când mă gândesc cât de distincți suntem, realizez cât de speciali și de unici putem fi fără să facem vreun efort, însă noi ne încăpățânăm să fim la fel ca toți ceilalți. Orice persoană are o personalitate care nu se poate găsi la o altă persoană, oricât de mult am căuta și oricât de mulți oameni am întâlni.
Mi se întâmplă de multe ori să privesc oamenii care trec pe lângă mine în timp ce merg pe stradă și să realizez că sunt atât de diferiți încât dacă ar fi să merg un kilometru pe jos, aș întâlni persoane care nu au în comun absolut nimic, nici măcar o trăsătură.
Călătorind prin viață am cunoscut atât persoane cu suflet bun și curat , cât și persoane cu un suflet rece , însă niciodată nu am întâlnit doi oameni identici; fie unii erau mai sociabili, fie mai iubitori , fie mai sinceri , fie mai răbdători . Fiecare dintre noi avem calități care așteaptă să fie descoperite , dar și defecte care ies la iveală astfel încât să ne dăm seama de ele și să le corectăm.
Nu suntem perfecți și nici nu vom fi vreodată , dar suntem diferiți și speciali. Singurul lucru care contează cu adevărat e să ne simțim bine în pielea noastră și să nu încercăm să fim ca alții.
Blogul E.A 